#decitit Cover story-ul din New Yorker se ocupa de lucrarea care e pe coperta a artistului Kadir Nelson, intitulata The Soloist, ca raspuns la climatul socio-politic tulbure al Americii, in special in timpul celui de-al doilea mandat Trump.
Artistul spune ca in vremuri cand stirile sunt apasatoare si deznadejdea pare sa domine, rolul artei devine crucial: ea vindeca, informeaza si inspira oamenii sa perceapa frumosul. Imaginea lui Nelson este un protest fata de negativism si e un manifest adresat valorii estetice si empatiei intr-o perioada de criza.
Mi-a adus aminte de filmul The Soloist cu Jamie Foxx care interpreteaza un violonist mega talentat care ajunge om al straziii pentru ca era schizofrenic. Si il descopera un jurnalist interpretat e Robert Downey Jr si il ajuta sa se recupereze si reabiliteze (filmul e dupa un caz real)
Dar dincolo de film, articolul din The Newyorker e despre ceva in care cred din inima (am pe blog cateva articole pe tema asta) si am vazut in perioadele grele cum a fost pandemia cum creste interesul pentru cultura pentru ca oamenii cauta un refugiu, o oaza de liniste si relaxare emotionala iar filmele, muzica, expozitiile si povestile frumoase au puterea asta sa-ti bucure mintea si sufletul.
E o duminica perfecta ca sa va bucurati de putina muzica, de un film, o carte sau o expozitie si sa va incarcati bateriile pentru saptamana care vine. Pentru mine a fost un story perfect cu todo listul meu de astazi caci mai am de scris despre Festivalul Enescu si de pregatit interviuri pentru doua filme
Sa ne fie bine tuturor.
altfel, daca e inceput de toamna si s-a facut frig e vreme perfecta pentru copt ceva usor care sa miroasa bine… duminica in #dumbravaminunata
Cana de cafea nu a fost aleasa intamplator…
